sâmbătă, 28 iunie 2014

Scrisoarea unei profesoare de limba română

    Am citit cu mare interes un text publicat de cei de la contributors.ro, care au primit o scrisoare de la o profesoară de limba română, unde aceasta își manifestă nemulțumirea cu privire la subiectele date la examenul de testare națională de la sfârșitul clasei a opta, de anul acesta.
     Poate că nu aș fi fost atât de implicat dacă nu aș fi văzut-o pe soția mea, tot profesoară de limba română la gimnaziu, nervoasă și revoltată, imposibil de liniștit și de consolat, vreo două zile după ce acest examen de capacitate” a redus efectiv copiii foarte buni și dedicați limbii române la nivelul unor elevi mediocri.
    Am să citez câteva pasaje pe care le consider esențiale, din respectiva epistolă, pe care mai apoi am să le comentez: 
 Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…

    Nu cred că generațiile actuale sunt mai inteligente, ci doar mult mai informate. Și de aceea știu mult mai multe. A fi inteligent nu înseamnă neapărat a fi informat. O bază de date nu poate fi inteligentă în sine. Faptul că noi încercăm să-i punem pe elevi să memoreze tot felul de informații nu îi face mai deștepți, ci doar le exersează memoria, în cel mai fericit caz. Dar sunt întru totul de acord că programele școlare sunt supraîncărcate, inadecvate și rupte de realitate.
 Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei. 

    Perfect valabil și pentru soția mea. Diferă doar numele copiilor dezamăgiți.
Totul se întâmplă din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune.

    Chiar dacă nu sunt profesor de limba română, ci doar un decent vorbitor al acesteia, am fost contrariat și deziluzionat de subiectul dat elevilor de gimnaziu. Oricare dintre noi ar fi zis, asemeni mie, că nu e posibil ca niște propunători de subiecte să fie atât de imbecili. Parcă ar fi fost parașutați de pe altă planetă. Habar nu au că la gimnaziu nu se face simbolismul, că Minulescu nu le este cunoscut, că baremul conține inexactități și e interpretabil, că  anumite cuvinte au mai multe sinonime și nu doar unul sau două… Dar mai bine citiți ce a scris doamna profesoară, accesând linkul următor: http://www.criserb.com/blog/mesajul-unei-profesoare-de-limba-romana-pentru-noi-toti.html
Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România.

      Concluzia reală este că profesorii nu sunt nici mai proști, dar nici mai deștepți decât colegii lor de peste graniță, doar că suntem mai prost plătiți și mai desconsiderați decât ceilalți de afară, că intră tot mai puțini în sistem pentru că nu este atractiv, că sunt tot mai mulți suplinitori și pensionari, fără ca să existe vreun interes pentru ziua de mâine, zi care va reprezenta și colapsul învățământului din România. Adică pohta ce-au pohtit-o” toate guvernele de la 1989 încoace!
      Cât despre copiii noștri, perfect adevărat! Am o verișoară plecată de mult în Suedia, care le dădea lecții profesorilor de geografie sau istorie de acolo, cu toate că nu a fost premiantă în România! Ca mai apoi să termine cu brio o facultate în domeniul IT, chiar dacă punctul ei forte nu a fost niciodată matematica sau logica. În prezent lucrează ca programator-tester la sediul central din Stockholm al unei mari firme de confecții, cunoscută în întreaga lume!
Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan!

    Stau și mă gândesc, de câte ori m-am întâlnit eu cu un scriitor contemporan? Odată sau de două ori… Unul a murit, iar celălat nu s-a  afirmat nici acum. A, era să uit, am mai văzut un scriitor contemporan de la distanță, pe Adrian Năstase. Doar că a devenit scriitor după ce l-am văzut, atunci când a intrat în pușcărie… Dar oare un copil de paisprezece ani câți scriitori contemporani a întâlnit? Și cum poate să-și imaginezi așa ceva? Mai înțeleg dacă ar fi fost vorba de Moș Crăciun, de păpușele și mașinuțe sau de personaje din povești sau de jocuri pe calculator, dar să-ți imaginezi chiar scriitori contemporani? Și ce întâmplări extraordinare să li se fi întâmplat? Să fi turnat Goe dulceață în galoșii stimabilului scriitor contemporan, să-i fi șterpelit ochelarii sau stiloul  scriitorului (contemporan, cum altfel?), atunci când dădea autografe? Chiar nu mă duce mintea…
E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…

      Și soția mea a privit chipurile înlăcrimate ale copiilor ei. Copii serioși, muncitori, cu drag de învățătură, dar care vor fi priviți drept rebuturi ale societății, pentru că nu vor ști să fie descurcăreți, interlopi, șpăgari… Și vor pleca în alte țări, acolo unde nu vor mai fi considerați proști, neadaptabili sau ciudați, vor fi respectați și vor ajuta economiile altor state să devină și mai puternice, și mai viabile. Și asta în timp ce la noi, cele mai cinstite guverne din ultimii 20/50/100 de ani” vor continua să subfinanțeze învățământul, să-l politizeze, să pună în funcții de conducere și la făcut subiecte de testare națională sau de bacalaureat aceleași nulități cu carnet de partid, să țină la infinit în parlament legea învățământului, să manipuleze sindicatele profesorilor care vor deveni tot mai tăcute, aproape inexistente, folosite doar ca rampă de lansare pentru viitorii politicieni la fel de nepăsători și de lipsiți de patriotism ca și cei de astăzi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu